O aeronavă care a plecat, luni după-amiază, de la Bucureşti spre Oradea, şi care avea la bord un echipaj medical, printre care şi pe purtătorul de cuvânt de la Spitalul Elias, dr. Valentin Calu, a aterizat forţat într-o pădure dintr-o zonă muntoasă, pe un drum forestier între judeţele Alba şi Cluj, mai exact lângă Beliş. În accident, pilotul Adrian Iovan şi-a pierdut viaţa, el fiind încarcerat în carlinga avionului. O asistentă medicală, studentă la Medicină Militară, a murit de asemenea, după ce a intrat în stop-cardio respirator, iar medicii SMURD nu au mai putut să o resusciteze. Copilotul avionului este în stare foarte gravă, scrie gandul.info.
În condiţiile în care avionul a aterizat forţat în jurul orei 16.00, iar primii salvatori – pădurari şi localnici, au ajuns la epavă cu aproximativ 6 ore mai târziu, se ridică o întrebare: De ce autorităţile au reuşit să ajungă la epavă de abia după şase ore? Un prim răspuns a fost oferit de şeful Salvamont Sibiu: pe munte, de multe ori metoda localizării prin triangulaţie nu funcţionează, din cauza semnalului telefonic foarte slab.
Ce s-a întâmplat
Unul dintre medicii răniţi în accident a declarat că pilotul a încercat să degivreze avionul, moment în care aparatul a început să piardă din altitudine.
Foto: Marius Pop/Facebook
Foto: Marius Pop/Facebook
Foto: Marius Pop/Facebook
Zona Muntelui Petreasa, unde a căzut avionul, este împădurită, cu o înălţime de aproximativ 1.600 metri, iar condiţiile meteo erau nefavorabile, fiind ceaţă densă şi zăpadă care pe alocuri depăşeşte 50 de centimetri.
După aproximativ cinci ore de căutări, epava avionului şi cele 7 victime au fost găsite de un pădurar, care i-a alertat pe salvamontişti şi pe salvatorii ISU. Oficialii ISU au explicat că nu a fost posibilă localizarea exactă prin GPS a avionului, în ciuda faptului că unul dintre medici a avut permanent un telefon mobil funcţional la dispoziţie.
Avionul de mici dimensiuni decolase de pe aeroportul Băneasa, iar la bord se afla o echipă medicală care se deplasa la Oradea pentru recoltarea unui ficat pentru transplant. Avionul era pilotat de Adrian Iovan.
Avionul aparţinea Şcolii Superioare de Aviaţie şi a aterizat forţat undeva la graniţa judeţelor Cluj şi Alba, a explicat pentru gândul Monica Dajbog, purtătoarea de cuvânt a MAI.
Surse oficiale au precizat pentru Gândul că aterizarea forţată a avut loc pe un drum situat între localităţile Peştera Scărişoara şi Beliş. Avionul avea toate reviziile la zi şi este un aparat Britten-Norman Islander BN2, cu 8+2 locuri.
Şcoala Superioară de Aviaţie este o instituţie aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, care oferă cursuri de pilotaj în aviaţie civilă şi are aeronave cu care operează zboruri în baza unor contracte. Iovan colabora cu această instituţie, având dreptul să piloteze până la 60 de ani, deşi era ieşit la pensie.
La bordul avionului se aflau dr. Valentin Calu, Spitalul Elias, dr. Cătălin Pivniceru, Spitalul Sfânta Maria, dr. Radu Zamfir, Spitalul Fundeni, Sorin Ianceu, Spitalul Municipal Beiuş, o asistentă şi cei doi membri ai echipajului.
Gheorghe Giurgiu, un localnic de 33 de ani din satul Pietreasa (Alba), a fost cel care, alături de doi consăteni, a ajuns primul, luni seară, la locul accidentului aviatic din Munţii Apuseni şi au încercat să îi ajute pe răniţi, îmbrăcându-i cu hainele proprii şi făcându-le foc să se încălzească.
Gheorghe Giurgiu a declarat, marţi dimineaţă, corespondentului MEDIAFAX că în momentul în care a ajuns la locul accidentului i-a auzit pe răniţi cum strigau de durere, unul dintre ei fiind cu ambele picioare rupte, iar sătenii au făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură, pentru a-l transporta.
El povesteşte că zăpada atingea jumătate de metru în zona în care era epava avionului, aparatul de zbor fiind răsturnat.
“Am auzit de la televizor de avionul prăbuşit în Munţii Apuseni şi am plecat cu doi consăteni de-ai mei din satul Pietreasa să îi căutăm pe răniţi. Noitrei am ajuns primii, nu a fost niciun pădurar. Ne-am dus că noi suntem de-aici şi cunoaştem zona, iar când am ajuns sus pe munte am strigat, că era beznă de nu se vedea la un metru. Noi pe la ora 19.00 am plecat, am luat-o spre Vârful Pietreasa şi am aflat că ar fi avionul într-o zonă cu pădure mijlocie, cu plantaţii. Din fericire, i-am găsit. Zăpada avea o jumătate de metru acolo unde erau ei. Avionul a dat printre copaci şi era răsturnat. Când am ajuns am văzut că îi făceau respiraţie gură la gură domnişoarei rezidente, pe ea am încercat să o ajutăm prima dată, dar apoi am aflat că a murit. Răniţii strigau de durere, unul era cu amândouă picioarele rupte, am făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură.Le-am făcut foc, le-am dat hainele de pe mine ca să le pun pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maieul şi le-am făcut foc, şi am rămas numai într-o bluză mai subţire, eu nu am avut nimic, pe ei trebuia să îi ajut să se încălzească, pentru că ei au îndurat frig”, a spus Giurgiu, adăugând că nu au putut face un foc prea mare pentru că lemnele erau ude.
“Stăteau adunaţi într-o parte, iar cel cu picioarele rupte era chiar lângă avion, pentru că nu se putea mişca. I-am dat haina de pe mine că stătea pe spate, întins pe zăpadă. Au mai venit şi alţi oameni din alt sat apoi şi am încercat să îi ducem în jos cum am putut. I-am cărat cu pături, pe braţe şi în spate, numai să îi ajutăm. Erau vreo doi kilometri până la drum. Nu i-am întrebat ce au păţit, pentru că ei strigau după ajutor, erau plini de sânge, am vrut numai să îi ajutăm cum putem. După o vreme au venit SMURD, Poliţia, jandarmii”, a mai spus Giurgiu.
Acesta s-a întrebat cum se poate, totuşi, cu tehnologia existentă în prezent, să nu poată fi localizat cu precizie un avion prăbuşit.
“Trăim în România, dar să îi găseşti pe oameni după şase – şapte ore, nu ştiu ce să zic. Cu toată tehnologia asta, i-am găsit noi, când puteam să nu mergem pe jos 4-5 kilometri prin zăpadă să îi găsim”, a subliniat Gheorghe Giurgiu.
