Protestele disperate și tragice din ultimile zile din Spania sunt cauzate de situația dificilă și groaznică de aici. Sute de spanioli își pierd locuințele, nemaifiind capabili să își achite creditele ipotecare, rata șomajului a crescut alarmant în ultimii ani, iar impozitările au crescut insuportabil an de an. Cei mai mulți dintre spanioli nu văd o ieșire din această situație cumplită. Iată că democrația spaniolă, după 40 de ani, dă semne de mari slăbiciuni, dovedindu-se foarte fragilă. În ciuda tuturor intemperiilor, a vremii ostile, celor mai mulți oameni nu le-a rămas decât să iasă zilnic în stradă, în Madrid, Valencia sau Barcelona, pentru a se face văzuți și auziți, cerând echitate socială, locuri de muncă, siguranța pentru ziua de mâine. Domină haosul și neputința, pagubele economice ating cifre înfricoșătoare, iar TVA-ul crește amețitor fiindcă că nimeni nu face nimic. Bruxelles-ul insistă pentru privatizarea mai multor companii cu mari pierderi pentru a diminua datoriile. Guvernul este presat să impună noi taxe, să reducă ajutoarele sociale și salariile din sectorul public.
După cum știm, situația românilor împărțiți în comunități și regiuni autonome este dezastruoasă. Românii de aici, indiferent de regiunea în care locuiesc, au foarte mult de suferit. Cu toate că numărul românilor din Spania a scăzut considerabil, rămâne totuși cea mai numeroasă comunitate de străini de aici. Suntem o comunitate care s-a integrat bine în țara de adopție în ciuda tuturor problemelor și obstacolelor. Politica românească pentru imagine și corecta percepeție a noastră, este dezastruoasă și a făcut ca noi, majoritatea românilor, să fim arățați cu degetul și nu puțini alungați, izolați, expulzați, blamați, considerați cetățeni de mâna a doua. Cei mai mulți dintre rezidenții români se află în căutarea cu disperare a unui loc de muncă, dar unde să muncești, cine să te accepte, deși românii sunt foarte pricepuți și buni muncitori, acceptă și salarii mai mici. Cei mai mulți sunt dezamăgiți și îngrijorați și de soarta familiei, a copiilor. Sunt numeroși tineri români care au terminat o facultate dar se află și ei în căutatea unui loc de muncă. Sunt familii care au copiii mari la școală, fără nici un venit, în pragul disperării. O situație complicată, fără ieșire… Numeroși oameni au luat a doua oară viața de la capăt aici, pentru un trai mai bun și acum au pierdut tot. Este dramatic: peste tot suferință, durere, temeri, neputință… În ce colț al lumii să plece spre a le fi puțin mai bine, fiindcă acasă ar muri efectiv de foame.
Reformele sanitare din ultimul timp au impus taxe suplimentare pentru vizita la medic, rețetele trebuie plătite la costuri mai mari, alimentele și utilitățile se scumpesc… Unii preferă să se întorcă acasă, dacă au un minim cheag, o bucată de pământ, sau o meserie sigură, dar cei mai mulți rămân aici sau o merg în alte direcții spre țări în care discriminarea a atins cote incredibile, de pildă Anglia și Germania… Și ne întrebăm: ce fel de cetățeni europeni să ne considerăm? Sunt numeroși românii patrioți, chiar dornici să facă ceva pentru schimbarea imaginii atât de deformată. Suntem un popor cu o istorie veche de mii de ani, cu o țară încă atât de bogată prin ceea ce ne-a dat Natura și Dujmnezeu, iar noi, cetățenii din prezent, cu fără niciun viitor.
Este dezolant; să fii arătat privit de către străini drept căpșunari și răufamați. Dar contribuim cu miliarde de euro la PIB-ul României. Avem taxele consulare cele mai mari și mă întreb pentru ce plătim astfel de sume în loc să fie eliminate definitiv?
Imaginea noastră este imaginea creată din interiorul țării, de către clasa politică, indiferent de culoare, și care nici pe departe nu reprezintă interesele cetățeanului și drepturile sale. Cele mai multe voci afirmă, sfidându-ne: „Dă-i în colo de străini…!” Ajutoarele sociale simbolice acordate de stat nu ajută cu nimic într-o situație atât de încordată, fără ieșire. Diaspora întodeauna a fost privită ca o molimă, dar este „importantă” în alegeri pentru obținerea voturilor.
Românii din Spania s-au trezit peste noapte în stradă, fără loc de muncă, în imposibilitatea de a-și plăti creditele la bănci accesate în anii de aparentă abundență, pentru a-și achiziționa mașini și apartamente. Toți sunt îngenunchiați împreună cu spaniolii și nu puțini aleg să se sinucidă. Cei mai mulți dintre spanioli nu văd o cale rapidă de ieșire din marasmul crizei. Sistemul politic și social este fragil, bolnav, agonic, iar politica Partidului Popular nu a avut în ultimul timp în vedere reforme esențiale pentru funcționarea și stabilitatea statului.
Rămâne doar speranța într-un viitor mai bun pentru noi, românii care am ales să plecăm și să supraviețuim în țări străine, acasă fiind lipsiți de orice perspectivă.
Sursa: Elena Buldum, ziarulnatiunea.ro
