Cine nu își amintește de bicicleta Pegas, ”bicicleta românului” înainte de Revoluție? Cum s-a întâmplat cu multe branduri românești după Revoluție, și Pegas a intrat în moarte clinică și nimeni nu credea că vom mai vedea aceste biciclete în magazinele sau pe străzile din România, ci poate, cel mult, într-un muzeu. Însă, soarta, forțată de 4 tineri, a vrut ca Pegas să reînvie – a fost resuscitat printr-o întâmplare nefericită, dar cu un final fericit.
“Totul a plecat de la un furt de biciclete. Lucram într-un magazin de biciclete și i-am vândut o bicicletă colegului meu Andrei Botescu. După două săptămâni, a venit negru de supărare, că i-au furat bicicleta. A sunat la fabrică, la Zărnești, pentru a-și cumpăra alt Pegas. Cei de acolo i-au spus că au închis fabrica și că nu mai produc bicicleta. În momentul acela s-a produs un declic și s-a aprins scânteia”, a declarat pentru ziarul Ring Alexandru Manda, omul care se ocupă de marketing și vânzări la Pegas.
„Andrei făcuse un master în sociologie în Suedia. Îmi amintesc când mi-a povestit că, la momentul respectiv, trăia parcă ceea ce citise pentru dizertație, despre ciclicitatea fenomenelor în viață, despre cum destinul unui obiect este îngropat și dezgropat de trecerea timpului“, a povestit Manda pentru ziarul Adevărul. Filosofic sau nu, drumul de la idee la proiect și, în final, la produs a început la OSIM. Cei doi prieteni au depus o cerere de intrare în posesia mărcii „Pegas“. Au plătit taxele de avocat și cele pentru înregistrare și s-au pus pe așteptat. La finalul celor opt luni, prevăzute de lege pentru a verifica dacă marca mai aparține cuiva sau eventuale litigii, au primit verde. Marca „Pegas“ era readusă la viață.
Reinventarea Pegas
Din acest moment a început munca de recrutare. Lui Andrei Botescu și Alexandru Manda, transformați în manager și în director de marketing-vânzări, li s-au alăturat, treptat, Adrian Teașă, expert tehnic, responsabil pentru dezvoltarea brandului, și Ciprian Frunzeanu (astăzi de 26 de ani), designerul. Primul a sosit fiind recomandat de cartea sa de vizită în domeniu, care, rezumată în cuvintele lui Andrei Botescu, ar suna cam așa: „Toată adolescența a reparat numai Pegasuri“. Adevărata provocare avea să-i revină însă lui Ciprian Frunzeanu, cel care trebuia să redeseneze ceea ce pentru majoritatea copiilor din comunism se identificase cu cel mai de preț obiect din lume. „Ne-am dat seama că trebuia să păstrăm liniile clasice, dar să schimbăm epoca bicicletei. Să aducem la zi un obiect, fără a-i distruge tradiția și semnele distinctive“, explică Botescu.
Banii de pornire au fost 70.000 de euro. Cum procesul de preluare a mărcii a fost unul foarte puțin costisitor, grosul banilor s-au dus pe procesul de creație, chirie pentru magazinul de desfacere și achiziționarea materialelor pentru asamblarea primelor biciclete din noua colecție. S-a desenat mult, s-au refăcut multe schițe, s-au căutat cele mai bune oferte de materiale, iar pe 1 iunie 2012, prima bicicletă Pegas era pregătită să dea ochii cu potențialii clienți.
Noile biciclete Pegas se vând fie din micuța hală aflată în clădirea “Ciclop” din Capitală, fie prin comenzi on-line pe internet. Până în momentul de față, cei patru se mândresc deja cu faptul că au vândut atât în țară, cât mai ales la românii din diaspora, cu predilecție în Canada, scrie Jurnalul Național.
Bicicleta românească, cu ”straie internaționale”
Noua bicicletă Pegas este brand românesc, dar, cu siguranță, o bicicletă internațională. Nimic din ceea ce vedem pe ea nu provine din producția autohtonă. Cadrul, produs cândva la Tohan, a fost înlocuit cu unul cumpărat din Taiwan. Butucul „single speed“ cu frână torpedo este făcut în Cehia, iar la varianta cu 3 viteze, butucul este Shimano și este făcut în Japonia. În plus, cauciucurile provin de la un mare producător european. De ce această decizie?
Răspunsul este simplu: pentru că e mai convenabil așa. Sau, după cum spun creatorii noului Pegas, raportul calitate-preț este unul foarte bun. Asta nu înseamnă că, în viitorul apropiat, nu se intenționează fabricarea Pegasurilor în România. „Suntem în negocieri și ne propunem ca, pe termen lung, să aducem cât mai multe operațiuni la noi în țară, mai ales că, în viziunea noastră, Europa de Est va deveni competitivă destul de curând pentru astfel de inițiative – datorită creșterii dolarului, a valutelor asiatice și a pretențiilor salariale din acea parte a lumii. Este clar că acest lucru nu se poate produce peste noapte“, explică Andrei Botescu.
Potrivit acestuia, procesul implică evaluarea fiecărei operațiuni, în așa fel încât clientul final să se bucure de calitatea produsului. Deocamdată însă, producătorii sunt doar la nivelul căutării unor surse de finanțare.
Photo credit: Mediafax
