Licitația de Valori Tradiționale, ce a avut loc pe 19 noiembrie și Licitația de Alb-Negru, din 21 noiembrie, au adus la Artmark patru capodopere ce provin din colecția Dr. Iosif Dona, retrocedată de Muzeul Național de Artă al României în 2007, una dintre cele mai importante colecții de artă românească, ce a avut parte de un destin potrivnic în perioada comunismului.

Una dintre cele mai semnificative desene de Nicolae Grigorescu, ce aparține Tezaurului Patrimoniului Național, este portretul în cărbune pe hârtie intitulat „Visare (Portretul Zettinei Urechia)”, care a fost adjudecat cu 11.000 de euro, dublul prețului de pornire.

Portretul o prezintă din profil pe Zettina Urechia, mătușa colecționarului-doctor Iosif Dona. Imediat după finalizarea operei și până a ajunge în Licitația Artmark, opera a făcut parte din șapte colecții importante: de la colecția Urechia, colecția Dona, cea a patrimoniului Muzeului de Artă și al Muzeului Colecțiilor de Artă și până la colecția Dr. Șerban Andronescu Ghika.

Celelalte trei capodopere clasate în Tezaurul Patrimoniului Național ce au fost puse în vânzare în cadrul licitațiilor organizate de Artmark sunt: „Peisaj din Sighișoara” de Francisc Șirato, ce a fost cel mai disputat lot, fiind adjudecat după 20 de paşi de licitare, la valoarea de 4.250 de euro, „Curcanul” de Eustațiu Stoenescu, adjudecat pentru 12.000 de euro și „Interior la Viforâta” de Gheorghe Petrașcu– cea mai valoroasă pictură a licitației și totodată cea mai importantă pictură de Petrașcu din colecția Dr. Dona, ce a fost adjudecată cu 47.500 de euro. Tabloul a fost realizat într-o perioadă de vârf a creației, anul 1929, când Petrașcu devenise indiscutabil cel mai bine vândut artist autohton. O versiune a tabloului de la Artmark se află în prezent în colecția Muzeului Zambaccian.

Destinul colecției Dona – din care fac parte cele patru opere de Tezaur Național aduse de Artmark în licitațiile din 19 și 21 noiembrie – este unul încărcat de istorie: în anii ′50, în plină dominație sovietică, colecția Iosif și Elena Dona, asemeni marilor colecții de artă private, a intrat în vizorul Statului. Sub masca actului de donație, o parte din colecția Dona intră în proprietatea Statului, pentru ca aproape 30 de ani mai târziu, la aceleași presiuni abuzive ale Statului, moștenitoarea colecției, fiica soților Dona, Maria Dona, să doneze o altă parte dintre operele deținute. În 1989, nepotul marilor colecționari Iosif și Elena Dona, Dr. șerban Andronescu Ghika, se interesează de statutul operele pierdute de către proprietarii de drept ai colecției, aflate la acel moment în patrimoniul Muzeului Național de Artă, respectiv al Muzeului Colecțiilor de Artă. În 2002, descendentul familiei Dona deschide procesul anevoios de retrocedare a operelor confiscate de Stat în perioada comunistă, demers finalizat cinci ani mai târziu, în 2007.