Vasile David este originar din Focșani, dar lucrează la Roma de 13 ani. El are o mare pasiune pentru poezie, iar aprecierea pe care a primit-o poezia sa ”Puterea Foamei”, l-a făcut să continue să își pună în versuri gândurile, sentimentele sau gustul amar pe care i-l dă, de multe ori, lumea în care trăim. În opinia sa, democrația este, de fapt, “foamecrație”, pentru că nu ne dă decât ”dreptul de-a muri de foame” sau ”dreptul de-a primi o fleică, dacă știi să scuturi… scame”.

PUTEREA FOAMEI

Vasile David

– Sărut legile, cucoană! Mata ești democrația?
– Vai de capul tău Orbete, acum vin din România!
I-am lăsat pe toți în ceață… nu, nu, nu, bătaie nu-i,
E un subiect cam aspru: drepturile omului…!
-Eu te credeam mai zveltă și cu sâni ca două pere…
– M-au stors occidentalii și nu mai am putere!
– Și gura-ți este strâmbă, ai riduri pe bărbie,
Avea dreptate Churchill, că nu ești cine știe…
Pălăvrăgeală multă, vrăjeala-ți este rod,
Cum coase croitorul cu ața fără nod…
Îmi pari chiar slăbănoagă, tot șarmul ți s-a dus…

– Vai, mă secătuiră frumoșii din Apus!
– Ai văzut? În România tu nu prea eşti adorată.
E normal, ți se întamplă, ca de-altfel în lumea toată.
Plâng copiii fără mame, mame plâng fără copii,
Plâng bătrâni în rugăciune, că-s săraci, asta o știi?!
Apoi vii să ne dai lecții, cum o faci tu orișicui,
Zici că ești apărătoarea drepturilor omului…
Sărăcia, prostoboii pun ștampila și votează
Azi pe unul, mâine pe-altul, tot nababul guvernează…
Nu ştiu, dar planeta asta scumpă nu este a nimănui,
Toată ziua dai pe gură drepturile omului…
Care drepturi, cuconiță? Dreptul de-a muri de foame?
Dreptul de-a primi o fleică dacă știi să scuturi… scame?
Ai făcut din oameni sinceri să ajungă niște hoți,
Ai adus războaie-n lume și i-ai învrăjbit pe toți…
Și găști de interese tu le-ai denumit partide,
Trimise-acolo, sus, de niște lacertide!
Dorinţele-s măreţe. Ştii bine ca şi mine,
Idei de-navuţire, tu le-ai numit “doctrine.”
Praful s-a ales de toate, oamenii-s în pribegie,
România noastră Sfântă pare că-i o colonie…
Hai, mai cântă l-altă masă, du-te-n altă galaxie,
De mult mă hrănesc cu gândul că tu eşti…FOAMECRAȚIE!