Stimate domnule Barbu
Ma numesc Udrea Cristinel, nascut la 26.03.1970 in Craiova, rezident in Puerto de Sagunto, comunitatea Valenciana, Spania.
Scrisoarea mea contine o problema neobisnuita insa, din pacate, situatia disperata in care ma aflu, ma obliga sa iau masuri radicale.
Va rog sa percepeti si sa priviti aceasta problema intr-un mod umanitar si sentimental, fiind sigur ca dvs. veti intelege foarte bine si obiectiv ceea ce vreau sa exprim.
Sint casatorit din 1992 cu Anisoara, n.28.09.1970, avind impreuna 2 baieti:
DRAGOS IULIAN, n. 02.04.1993 si
ANTONIO MARIUS, n. 15.01.1995.
Sintem o familie modesta si onesta, nu am avut niciodata probleme cu legea, muncind de mai mult de 20 de ani – eu din 1988 si sotia din 1990.
In anul 2007, exasperat de traiul mizer pe care il duceam in Romania, mi-am dat demisia din cadrul Politiei Comunitare Craiova, unde activam ca agent de ordine publica, plecind sa muncesc in Spania, in domeniul constructiilor civile, pe post de necalificat.
In decembrie 2008, din cauza crizei economice globale, am ramas fara loc de munca, fiind nevoit sa parasesc Spania si sa ma intorc in Romania.
Au urmat alti 2 ani si jumatate de frustrari si neimpliniri, din aceasta cauza hotarindu-ma definitiv si ireversibil sa fac tot ceea ce imi sta in putinta pentru a incepe si construi o noua viata, intr-o noua tara, intr-un stat in care se poate trai cu adevarat.
Intr-un astfel de stat de drept (exemplu: Spania, Italia, Franta, etc.) daca esti un om integru si onest, muncind, vei avea parte de un trai decent si demn.
In Romania am avut parte numai de umilinte si dezamagiri deoarece acolo domneste capitalismul salbatic !
Simtim tot mai acut, faptul ca nu mai apartinem acelui stat !
Pina in 1989 am trait in *lagarul comunist* iar dupa 1990 traiam in *lagarul romanist* !
Regret cit voi trai, faptul ca nu am plecat in Europa din anii *90, irosindu-ne cel putin 20 de ani de viata in Romania!
Noi sintem dezamagiti de statul roman, stat format din politicieni care nu mai au niciun respect fata de cei care i-au ales, s-au imbogatit fara masura din furtul banului public si prostesc in continuare poporul.
Pe mine m-au prostit o singura data : in 1996 cind am votat C.D. si pe Constantinescu.
Am crezut atunci ca vine * Schimbarea * in Romania !?
A fost prima si ultima oara cind am votat in Romania .
Tara, Romania in esenta ei – istorie, traditii, folclor, cultura, spiritualitate, etc. – o vom iubi cit vom trai si va avea un loc special in inimile noastre, nerenuntind vreodata la identitatea de romani.
Vrem sa nu mai platim vreodata taxe statului roman.
Din pacate, in Romania cea mai ascultata muzica este maneaua, cele mai citite ziare sint Click, Ciao, Can-Can si alte asemenea mizerii iar cele mai vizionate emisiuni sint cele de scandal si mahala.
Asta spune multe despre poporul roman, popor care intr-o mare masura isi merita conducatorii.
Mare ghinion am avut sa ne nastem in Romania acestor timpuri, sa fim contemporani cu cei care care au guvernat tara in ultimul timp.
Sint sigur ca, din nefericire, situatia Romaniei va fi grava multe decenii de acum incolo!
Eu am stat ca ignorantul sa lucrez pentru statul roman ! Prostia se plateste, in cazul meu cu virf si indesat!
In concluzie, in iulie 2011 am plecat din nou in Spania, ferm hotarit sa nu ma dau batut pina nu imi voi indeplini visul.
Telul era ca eu sa reusesc sa am un venit stabil pentru a-mi putea aduce apoi familia.
Din nefericire, imediat ce am ajuns, guvernul spaniol a pus in practica legea care restrictiona accesul cetatenilor romani pe piata de munca spaniola, consecinta fiind faptul ca mi-a fost imposibil sa reusesc ceva notabil.
In disperare de cauza, in ianuarie 2012, am luat legatura cu un prieten din copilarie, care munceste si traieste din anul 2002 in Italia.
Am plecat la el si am trait 3 luni in comuna Trigolo, la circa 44 km de Milano.
Nici in Italia nu am reusit sa gasesc un loc de munca ( m-am lovit de cercul vicios : acte – loc de munca ), si presat de faptul ca locuiam in casa prietenului meu, nu puteam participa cu nimic la cheltuielile cotidiene ale familiei sale, am decis in mai 2012 sa plec din nou in Spania, unde cel putin aveam asigurare medicala si figuram in evidentele Caritas, aveam rezidenta, eram inscris in serviciile pentru ocuparea fortei de munca, etc.
Situatia nu a evoluat deloc spre bine, nereusind nici aici sa gasesc un loc de munca, supravietuind cu ajutorul Caritas-ului si Crucii Rosii, astfel ca am depasit 2 ani si 8 luni de cind nu imi vad copiii si, mai grav, nu am nicio speranta ca in viitorul apropiat sa se schimbe ceva in bine, pentru a reusi sa-i scot de acolo, locul unde nu au niciun viitor.
Cind am plecat de acasa, in iulie 2011, aveau 18 si 16 ani. Am pierdut atita timp din viata fara sa-i vad cum evolueaza si se maturizeaza, ani pe care nu mi-i da nimeni inapoi.
Aceasta este cea mai mare durere a mea, ceva de nedescris in cuvinte!
( Dragos, cel mare, este talentat in desen si aprofundeaza grafica pe calculator).
Problema capitala si fundamentala ramine cea privind gasirea unui loc de munca.
De aceea ma adresez dumneavoastra, intrebindu-va daca un nimeni ca mine are vreo sansa de a gasi 1 loc de munca in orice domeniu de activitate, in ideea de a lucra eu in prima faza iar dupa un timp sa reusesc sa-mi aduc si familia!
Daca ar exista o posibilitate, banuiesc ca in zona se pot inchiria si camere astfel ca nu as deranja pe nimeni din punct de vedere locativ.
Daca as gasi un loc de munca pe undeva, as pleca acolo numai dupa ce mi-as rezolva si problema cazarii, nevrind sa mai deranjez pe nimeni, din acest punct de vedere.
Eu imi doresc sa ne stabilim permanent, sa muncim si sa traim pina la capatul vietii intr-un stat de drept, in niciun caz nu ne inscriem in categoria celor care pot fi numiti *imigranti de pasaj* !
Locul de munca este factorul determinant pentru indeplinirea acestui deziderat!
Ajutorul dvs. ar insemna enorm pentru noi!
Va asigur ca, daca ma puteti ajuta, nu va voi da niciodata vreun motiv sa regretati acest act filantropic, raminind recunoscator si loial fata de dvs. pentru tor restul vietii!
Cred ca ati trait si dvs. experiente nefericite legate de ipocrizia si fatarnicia umana, omul aratindu-se extrem de indatorat cind este la ananghie, uitind repede in momentul in care a depasit respectiva situatie.
Va garantez ca nu este cazul meu, in persoana mea veti avea pentru tot restul vietii, un OM pe care sa va bizuiti!
Pentru a va face o mica idee despre mine, va trimit un link cu un articol din Gazeta Romaneasca si, pentru orice eventualitate, CV-ul meu.
Eu si sotia nu prea am avut noroc in viata, acum ma lupt sa ofer copiilor o viata mai buna intr-o tara mai buna!
Inchei adresindu-va cele mai bune ginduri si urari de bine.
Va dorim multa sanatate, noroc si numai bine familiei dumneavostra!
