Închiderea sau restrângerea treptată a activităţii marilor coloşi industriali care funcţionau înainte de ’89, însoţită de pierderea a zeci sau sute de mii de locuri de muncă, a fost unul dintre factorii majori care au accentuat sau chiar generat fenomenul de depopulare a României. O analiză a ZF arată că oraşele care au înregistrat printre cele mai mari rate de scădere a numărului de locuitori s-au confruntat cu un declin accentuat al industriei din zonă, în condiţiile în care fabricile reprezentau stâlpii pe care se sprijinea un întreg oraş sau suflare din zonă.

Jud. VASLUI

Sigur că închiderea industriei este una din cauzele scăderii numărului de locuitori. În Vaslui numai instituţiile pu­blice care mai funcţionează păs­trează locuri de muncă, pentru că în rest industrie nu prea mai există. Rulmenţi Bârlad ce mai funcţionează, restul sunt închise. Confecţii Vaslui iarăşi lucrează cred că la 30% din capacitate.  În Vaslui s-a închis Hitrom care înainte de ’89 avea circa 4.000 – 5.000 de angajaţi şi producea vată de sticlă şi materiale izolante. O altă companie care s-a închis este Mecanica Vaslui, care cu secţiile pe care le deţinea la Huşi şi Negreşti avea în jur de 3.500 de angajaţi. Movas Vaslui, care producea mobilă, avea şi el în jur de 1.500 de angajaţi înainte de ’90 şi s-a închis. Cei care n-au mai lucrat acolo au plecat afară şi personalul de specialitate a mers în administraţia de stat,

spune Elena Damian, directorul general al Camerei de Comerţ şi Industrie Vaslui.

Giganţii industriali care asi­gurau locurile de muncă ale celor mai mulţi dintre vasluieni au căzut după anul ’90, iar cei rămaşi fără slujbe şi fără perspective de a-şi asigura un loc de muncă au plecat să-şi caute norocul în străinătate.

S-au închis pentru că nu mai aveau comenzi şi au căzut în lanţ pentru că erau una dependentă de alta. Mecanica Vaslui producea echipa­mente pentru industria minieră şi aceasta închizându-se s-a închis şi fabrica. Moldosin Vaslui producea pentru sectorul petrolier, care a căzut şi el. S-a închis tot ce-a fost industrie. Nici Oltchim nu mai rezistă mult. Poate şi managementul defectuos a fost una dintre cauze. Energia, gazele, toate s-au scumpit şi, crescând preţul, nu se mai puteau acoperi costurile de producţie. La Rulmenţi Bârlad, companie emblematică pentru noi, am avut noroc că au venit investitori turci şi au menţinut producţia, dar şi acolo s-a redus numărul de angajaţi. Şi tehnica a avansat foarte mult şi, de exemplu, la o fabrică de pâine nu mai sunt necesari 100 de angajaţi pentru că este mecanizată. Erau sute de angajaţi TESA şi personal administrativ care lucrau într-o companie şi ţineau evidenţa cheltuielilor. O parte s-au dus în sistemul bancar, dar probabil că şi acesta se va cerne în viitorul apropiat,

este de părere Damian.

Ea mai spune că în prezent Vasluiul se sprijină pe agricultură, unde firmele omului de afaceri Adrian Porumboiu, care lucrează circa 40.000 de hectare de teren agricol într-un grup de 8.000 – 9.000 de salariaţi, precum şi pe sistemul de lohn din confecţii.

Totuşi în ultimul deceniu companiile de confecţii din Vaslui şi Bârlad au pierdut mii de angajaţi. De exemplu, în anul 2002 la Confecţii Vaslui lucrau peste 2.200 de oameni, iar anul trecut compania mai avea doar 394 de salariaţi. Numărul de angajaţi ai Confecţii Bârlad s-a redus în acelaşi interval de la peste 2.600 la 867 anul trecut.

sursa: www.zf.ro